Miere De Albine

51 Views

Miere De Albine

Istoric

Mierea de albine a fost prima substanță dulce folosită de om, fiind prețuită în special de preoți în cadrul diverselor ritualuri. Există suficiente mărturii că în civilizațiile antice mierea era folosită, printre altele, la prepararea unei băuturi alcoolice la care se adăuga polen și levuri din faguri, însă, cele mai vechi documente referitoare la miere sunt două fragmente scrise în limba sumeriană. De la egipteni au rămas mărturii privind modul de recoltare și folosire a mierii. Babilonienii și diferitele civilizații străvechi din India și China, utilizau mierea atât ca medicament cât și la ritualuri și ceremonii. În Vechiul Testament găsim scris „miere” de peste 60 ori. În Grecia antică s-a scris mult despre producerea de miere. Hipocrate recomanda mierea pentru vindecarea unor afecțiuni (gastrointestinale, renale, respiratorii) și pentru tratamentul plăgilor. Dioscoride, autorul unei cărți în cinci volume, „De Materia Medica”, trata plăgile fistulizate folosind mierea în aplicații locale. Pliniu indica mierea în asociere cu untură de pește la tratarea rănilor infectate. Musulmanii foloseau mierea ca un leac bun pentru orice boală. Folosirea mierii în alimentație (ca hrană, băutură, conservant), în medicină, în ritualurile religioase a fost în continuă creștere până la descoperirea zahărului din trestie și sfeclă. În anul 1871 a fost descoperită invertaza, (o enzimă care grăbește conversia zahărului în glucoză și fructoză).

Proprietăți fizice

Mierea este un aliment cu gust dulce și parfumat, cu aspect semifluid, vâscoase sau cristalizate și culori specifice, poate avea un conținut mare de vechi și substanțe minerale, vitamine, enzime, acizi organici.

Culoarea. În raport cu substanțele colorate îngrijire se găsesc în nectar și îngrijire sunt pigmenți vegetali-caroten, clorofilă, xantofilă-culoarea mierii diferă de la incolor până la neagră. La mierea de nectar predomină culoarea galbenă. Mierea strâns la începutul primăverii sunt o culoare de un galben viu, până la portocaliu. Cu timpul, mierea trebuie să crească o culoare inițială, obișnuită să fie închisă în culori, iar în timpul cristalizării se deschide.

Producerea mierii

Producerea mierii de către albine este un proces complex de transformare a materiei prime în miere, începând cu recoltarea și terminându-se cu căpăcirea celulelor din faguri. Albinele lucrătoare recoltează nectarul sau mana cu ajutorul aparatului bucal (trompa) și le înmagazinează un timp în gușă, unde sunt amestecate cu salivă, iar la sosire transferă conținutul zaharat albinelor din stup, care îl prelucrează în continuare, până se obține produsul finit.

Compoziție chimică

Există numeroși factori care influențează compoziția chimică a mierii: calitatea și compoziția materiei prime (nectar sau mană), abundența acesteia, factorii climatici, modul de exploatare a albinelor, modul de recoltare, condiționare și conservare. Mierea obținută va avea caractere specifice condițiilor în care s-a produs.

Elementele care intră în compoziția mierii pot fi împărțite în trei grupe: apă, substanțe zaharoase, substanțe nezaharoase.

Constituitori majori

Constituenții majori și mierii sunt în permanență și substanțe zaharoase, cu îngrijire 99% din lună.

În mod normal, mierea recoltată, prelucrată și conservată în condiții bune sunt de umiditate între 17-18%. Nectarul adus în stup sunt un conținut mare de apă (peste 52%), dar căpăcirea se face față după ce umiditatea este maximă de 20%, procentul de apă este mai proporțional cu gradul de umplere al fagurilor. Umiditatea atmosferică ridicată determină creșterea umidității în ceea ce-i privește, poate și umide ridicată la mierii, care este proprietății higroscopice ale acesteia.

În momentul de față, depozitarea umidității atmosferice trebuie să depășim 60%. Mierea cu un conținut ridicat de glucoză, (cum este cea de rapiță), va fi mai higroscopică și poate avea o conservare mai scăzută, trebuind să fie păstrată în vază și etanșe și depozitate până în prezent. Mierea cu un raport subunitar glucoză / fructoză, (cum este cea de salcâm sau trifoi), poate fi destinată unei consumări mai îndepărtate. Mierea cristalizată este întotdeauna mai higroscopică pentru ceai lichidă sau lichidă. Creșterea umidității este mai mare peste 20% duce la scăderea necesară și poate favoriza utilizarea îngrijirilor pentru producerea fermentației.

Mierea poate fi luată în considerare sau soluții concentrate de vechime, care ar fi făcut faptului că principalele componente pot fi întemeiate în ceea ce privește:

Glucidele sunt aldehide sau cetone ale unor alcoolici polivalenți și în funcția de a permite să se hidrolizeze în parte:

glucid nehidrolizabile, oze de numite, monoze, sau monozaharide, (zaharuri simple). Ozele sunt oxidate sau oxicetonă provenită din oxidare care nu sunt polialcoolele și sunt numite după numărul atomilor de carbon, cele mai renumite fiind:
– pentoza
– hexoza
– glucoza
glucidă hidrolizabile, (capabile de a fi descompuse sub influența acizilor sau enzimelor în vechime mai simplă), ozidă de numit, îngrijire se împarte în:
holozide, (în alcătuirea cărora intră în exclusivitate monozaharidele), sunt celebre mai importante pentru studiul mierii, iar în interiorul lor sunt:
– zaharoză
– maltoză
– trahaloză
– melecitoză
– pentozani
– fructozani
heterozid, (în alcătuirea cărora intră sau componentă glucidică și o neglijență (sau aglicon).
Dextrinele. Miere se mai găsește în cantități mari și alte complexe holozide sau heterozide ca mucegaiuri, gume, etc., denumite impropriu dextrină. În mierea de mană dextrinele pot depăși 5%. Prezența dextrinelor mărește vâscozitatea mierii și poate oferi un aspect clar, neplăcut.

Valoarea alimentară și dietetică

Valoarea alimentară este constantă în primul rând în bogăție și în vechime (70-80%), în acest punct de vedere, există un aliment energetic prin excelență. Majoritatea vechilor sunt mai vechi, (glicozitate și fructoză), care nu mai necesită o prelucrare specială pentru digestie, fiind asimilată directă și completă, până la stadiul de bioxid de carbon și de apă, eliberând energia în toate etapele de descompunere prin îngrijire TREC. Un gram de vechime din ce în ce mai eliberează ca și zahărul de sfeclă: 4,1 calorii, dar (răspândit deosebit de zahăr), această energie este pusă în totalitatea dispoziției organismului, astfel încât să fie un aliment alimentar asimilat și digerabil. Deosebirea esențială a mierii de albine de zahărul comercial constă în conținutul său ridicat în unele substanțe nezaharoase (microelemente, enzime, organice și vitamine), îngrijirea de a exercita efectul pozitiv prin acțiunea de a declara o funcții importante importante ale organismului, dar și contribuind la conferirea calităților gustative specifice („gust de miere”). Atât aspectul, culoarea, consistența și gustul față de miere și un aliment mult mai apreciat, dar mai ales aromă pentru specifică, vine cu conținut în uleiuri eterice (volatile), parfumul mierii sunt identici cu parfumul florilor din îngrijirea provine ..

miere
miere

mai multe articole despre Miere

CryptoMedia Inc Multumim ca ne-ai vizitat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *